Am povestit în articolul precedent despre momentele cheie în dezvoltarea designului de literă, urmând să continuăm această serie prin clarificarea unor termeni legați de anatomia literei, stiluri și tipuri de fonturi.
Anatomia literei și caracteristicile fonturilor
În realitate, nu există un glossar sau un manual oficial care să conțină toți termenii din care o literă este formată, dar designerii folosesc, în general, câteva denumiri învățate din școală, cum ar fi:
| Aperture | spațiul negativ semi-închis, oarecum rotunjit, precum în unele caractere ca n, C, S, partea inferioară de la e sau partea superioară de la a; |
| Apex | punctul de întâlnire dintre două linii oblice (strokes) care se găsește în litera A; |
| Arc | o linie curbată care continuă cu un picior vertical (stem); |
| Arm | o linie orizontală de la anumite caractere, precum F, E, T, care nu este legată de piciorul literei (stem) la unul sau ambele capete; |
| Ascender | partea unei litere care se înalță peste înălțimea x-ului (x-height) – vezi mai jos. De exemplu: b, d, f, h, k, l, t; |
| Axis | o linie imaginară trasată de sus în jos de-a lungul unui simbol; |
| Beak | o ramificație decorativă de la capătul unor litere precum S, utilizată doar în anumite fonturi. Diferă de serife, fiind mult mai pronunțată; |
| Bilateral Serif | serifele care se extind pe ambele părți ale principalelor linii ale literei; |
| Bowl | partea încovoiată a unui caracter care se închide într-un cerc sau închide o parte curbată a unor litere: a, o, q; |
| Bracket | o conexiune curbată, cum ar fi între linia verticală și serifele unor fonturi; |
| Chin | de regulă, linia în unghi drept din forma majusculei G. Este colțul ce se formează la conexiunea dintre brațul orizontal și pintenul (spur) vertical al literei G; |
| Cross Stroke | linia orizontală care intersectează piciorul (stem) literelelor mici t sau f. Diferă de arm și crossbar prin faptul că intersectează piciorul (stem) al literei; |
| Crotch | un unghi interior ascuțit, unde se întâlnesc două linii oblice; |
| Counter | spațiul care apare în cadrul cercului închis sau semi-închis din interiorul literelor precum: d, c, b; |
| Crossbar | linia orizontală care leagă pe mijloc litere A sau H; |
| Ear | un semn decorativ întâlnit în partea dreapta-sus a literei g; |
| Eye | precum un counter, eye se referă specific la spațiul aflat în litera e; |
| Descender | partea unei litere care coboară sub linia de bază a x-ului (x-height) – vezi mai jos. De exemplu: g, j, p, q, y și la unele fonturi, J; |
| Finial | capătul curbat al literelor c și e, precum și linia din partea de sus a literei a. Este ascuțit, fără decorațiune; |
| Foot | baza unor litere precum T, H, M, pe care se sprijină liniile principale (stem); |
| Joint | locul de îmbinare dintre arm şi leg; |
| Hairline | cea mai îngustă linie din cadrul unei litere în cazul fonturilor care au variații diferite ale lățimii linilor ce compun literele; |
| Head Serif | serife care formează un unghi cu piciorul (stem) literei; |
| Leg | o parte scurtă, descendentă a unei litere; |
| Link/Neck | o linie mică și curbată care face legătura între bowl și loop, ca de exemplu la g; |
| Loop/Lobe | un counter închis sau semi-închis aflat în partea de jos a literei g; |
| Overhang | porțiunea din corpul de literă care depășește un aliniament kerning sau baseline; |
| Semn diacritic | semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte, altfel scrise identic; |
| Serif | niște semne extra care se întâlnesc la finalul principalelor linii verticale sau orizontale ale unor litere. De asemenea, termenul „serif” se referă la fonturile care au serife; |
| Shoulder | linia curbată în jos dintr-un picior (stem) al unei litere; |
| Spine | curba principală orientată de la stânga la dreapta din forma litere S și s. Spine-ul poate fi aproape vertical sau, în majoritatea cazurilor, orizontal, acest lucru depinzând de typeface; |
| Spur | asemănător, dar în general mai mic decât o serifă sau beak, un spur este o mică proeminență a capătului unei anumite curbe din forma literei (ex: S, C, G); |
| Stem | linia verticală și principală găsită în litere precum D sau P. Nu toate literele au însă această linie, unele fiind curbate, precum: C sau S, iar altele au stem diagonal, precum y sau A; |
| Stress | direcția în care o linie este curbată; |
| Tail | o linie oblică, de multe ori decorativă, aflată la finalul unor litere precum Q, R, K; |
| Terminal | un tip de curbă întâlnită la îndoirea liniilor unei litere; |
| Title | punctul distinctiv, aflat deasupra literelor i sau j; |
| Vertex | punctul exterior aflat la intersecția a două linii oblice, precum în literele M, W, N, V. |
| Majusculă | literă mare; |
| Minusculă | literă mică; |
| Subscript | indice; |
| Superscript | exponent; |
| Baseline | linia de bază, o linie imaginară pe care toate literele se așază; |
| Meanline | linie imaginară care se regăsește pe partea superioară a majorității literelor mici (a, c, e, i, o, m, n etc.); |
| x-height | distanța dintre baseline și meanline, adică dimensiunea propriu-zisă a corpului de literă. Este este o unitate tipografică relativă, care măsoară înălțimea literelor mici, în general exemplificată de litera “x”; |
| Kerning | ajustarea spațiului între litere, pentru a le face să arate mai bine din punct de vedere vizual; |
| Ligature | unirea de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma un caracter nou, cu aspect unitar; a apărut ca metodă de rezolvare a cazurilor în care elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip Serif). Exemple de ligaturi: “æ”(a, e), “Æ”(A, E), “œ” (o,e), “Œ” (O, E) etc. |
Terminologia fonturilor
Pentru a înțelege mai bine fonturile, întâi trebuie să definim terminologia.
| Type | un termen generic pentru toate caracterele folosite în redarea grafică a cuvintelor; |
| Typeface | o colecție de caractere, litere, cifre, simboluri și semne de punctuație, care au același aspect (design). Reprezintă rezultatul finit al producției, felul cum arată; |
| Typestyle | variații de lățime și grosime ale literelor (bold, regular, condesed, extended etc.); |
| Font | în mod tradițional, un font se referea la o singură mărime și un singur stil ale unui anumit typeface, însă sensul acum este mai difuz, acest termen putându-se referi chiar la typeface în sine, nu neapărat la mărimea acestuia; |
| Familie de fonturi | arată toate combinațile de stiluri ale unui anumit font. |
Stilurile fonturilor
Typestyle sau stilurile fonturilor se împart în funcție de grosimea și lățimea literelor și a spațiilor dintre ele în mai multe categorii.
| Roman | litere verticale, derivate din caracterele dezvoltate de către romani. Majoritatea fonturilor se bazează pe setul de caracteristici grafice romane; |
| Italic | este al doilea cel mai comun stil al fonturilor. Fonturile italice sunt practic varianta înclinată a celor de tip roman, care se bazează pe scrisul de mână din Italia Renascentistă; |
| Regular | mărimea standard a unui font din care sunt derivate celelalte variațiuni; |
| Bold | o variantă mai îngroșată a fontului regular, utilizat de obicei pentru a atrage atenția; |
| Light | o variantă mai subțire a fontului regular; |
| Condesed | o variantă mai îndesată a fontului regular, utilă doar atunci când se dorește integrarea unui text mai lung într-un spațiu limitat; |
| Extended | o variantă extinsă a fontului regular. |
| Black | o variantă de typeface cu linii mai îngroșate decât în varianta bold. |
Clasificarea fonturilor
Sutele de fonturi disponibile astăzi pot fi clasificate în funcție de următoarele categorii:
| Black letter (Blackmoor, Fette Fraktur, Goudy Text) | fonturile cu care erau scrise manuscrisele din secolele XIV și XV. Literele sunt îndesate, cu linii îngroșate; |
| Serif – Old Style (Aldine, Bembo, Caslon) | fonturi cu serife care sunt întâlnite în primele exemplare de materiale tipărite; |
| Serif – Transitional (Baskerville, Bulmer, Cochin) | fonturile care fac tranziția de la Old Style la fonturile mai moderne de la sfârșitul secolului XVII; |
| Serif – Modern (Bernhard modern, Didot, Fenice) | apărute la jumătatea secolului XVIII, au un contrast foarte puternic între liniile care alcătuiesc fontul; |
| Sans serif (Futura, Univers, Franklin Gothic) | O clasificare de bază a fonturilor, caracterizată prin lipsa serifelor; |
| Decorative (Industria, Jazz, Remedy) | fonturi personalizate, folosite exclusiv pentru expunerea lor; |
| Script (Bickham Script, Gravura, Snell Roundhand) | fonturi bazate pe scrisul de mână și caligrafie. |
Va urma un articol legat de spațierea în typography, așa că, dacă sunteți curioși, rămâneți cu ochii pe noi. :)